Pareri

Selectate din nr.2 (mai 2009) al revistei scolii -Fitzuica-

Doua boboace (Daniela)

     Anul trecut eram in primul an de liceu si am avut parte de multe intamplari si bune si rele, dar cea mai amuzanta sotie a fost la o ora de informatica.

     Impreuna cu Ema ne-am decis sa nu mergem la cabinet si sa stam in clasa. Colega mea de banca, Jully, ne-a promis ca ne ajuta, ea fiind sefa clasei, ce avea cheile. Am rugat-o sa ne inchida pana ce se termina ora. Ne jucam intr-o veselie de-a "preotul si omul pacatos", eu fiind preotul, iar Ema, pacatosul. Am luat fata de masa de pe catedra, i-am pus-o Emei pe cap si am inceput sa o intreb: "Zi, fata mea, cu ce L-ai suparat pe Dumnezeu?", iar ea imi raspundea: "Cu multe, parinte, am furat, am vorbit urat si multe altele". Dar, ca prin miracol, a venit doamna profesoara si ne-a prins in clasa, iar noi ne-am ascuns sub catedra, speriate. S-a terminat "spovada", dupa cum va imaginati si a urmat pedeapsa divina.

Sub semnul prieteniei (Bitza)

     Un fost coleg, Daniel, a aruncat dupa mine cu un pix. Eu m-am suparat. Dani a vrut sa se autopedepseasca in acelasi mod si s-a lovit singur cu un creion mecanic in cap. Creionul i s-a infipt in frunte si-a ramas atarnat, spre stupoarea clasei care ramase fara glas.

Miracolul Bitza (Adi)

     Bitza, coleul nostru drag, din nou a incercat sa ne relateze o intamplare unica. Inca nu inteleg ce a vrut sa ne arate, dar cred ca erau ceva miscari de arte martiale deoarece, in incercarea lui de mimica, s-a lovit cu pumnul peste nas si a inceput sa sangereze destul de tare. Clasa a pufnit in ras, pe cand el tasnea pe usa spre cabinetul medical.

Albert, prietenul nostru (Vlad)

     Era inceputul clasei a X-a. Ajutam la mutarea scolii si, in fosta clasa a XII-a, am tras o sperietura grozava la vederea unui schelet agatat de un stativ. Dupa ce ne-am revenit, ne-am intors si l-am botezat Albert. L-am scos in curtea Episcopiei si l-am asezat pe un fotoliu, cu o pereche de ochelari tip parbriz si o tigara in gura, asteptand sa vedem si efectul asupra trecatorilor. Ne-am facut chiar poze cu el.

     Nu stim pe unde o fi acum, dar speram sa ne reintalnim. Te asteptam, draga Albert.

Inteligenta de capra (Violeta)

     Capra mea miroase cartea

     Pentru a savura cultura...

     Si-a fugint cu cartea-n gura!...

     Iata-ma fara lectura!

Capra, capra, cartea mea

Behaie in gama fa

Si pe mine-acum la scoala

M-asculta o profesoara...

Daca, din cauza ta,

Franjurata-i opera,

Cu amenda m-oi afla

Si-un subiect anapoda.

Cam atat... deocamdata. Mai sunt cateva, dar trebuie sa le primesc intai. :p

...Continuarea :)

Copac si luna (Jully)

     Un copac dat uitarii, un copac lasat singur in lume. Noaptea il cuprinde si toate lucrurile bune, dispar in intuneric, iscat de o tristete tipica.

     In aceste vremuri de depresie, nimanui nu ii mai pasa. Daca ai prieteni, nu te increde in ei si nu depinde de nimeni. Un copac uitat, singur, pierdut, alungat, care nu mai are scapare. Sub lumina lunii aprigi se pierde in darul ei, albul pur si neinlocuit il invaluie.

     Singuratatea il arde, alungarea il face sa sangereze. Se usuca incet, indurerat. Moare pierdut in lumina clara a lunii argintii, se intoarce la ea, se intinde spre aceasta si moare linistit stiind ca luna ii este partenera de discutie sau partenera de noapte. Moartea copacului provoaca tristetea lunii. Dupa 2 zile, luna incepe sa zambeasca, copacul singuratic statea alaturi de ea. Prietenia lor ii tinea impreuna. Fie spirit, fie viu, ei nu sunt de despartit.

Starea de imblanzire (Ema)

De atata scoala parca adorm,

De atata scoala ma sting domol.

Si parca visez la ce a fost,

Aproape totul fara rost,

Un gand mai am,

Un singur of,

Imblanzirea la tot, ce,

Ce este fara rost.

Un gand mai am,

Un vis aparte,

La intoarcerea intr-o parte,

Revedere ca-n povesti,

Of, ce dulce amintire!