Pareri

     Dorm. Ma trezeste un sunet ciudat. Inchid din nou ochii si ma intorc pe partea cealalta. "Ah, e alarma..." imi spun, cu o oarecare lipsa de chef. Ma uit la ceas: 7 a.m si imi aduc aminte de o vorba: "Timpul de somn necesar unei persoane obisnuite este... inca cinci minute", ceea ce ma determina sa-mi arunc capul inapoi in perna aceea mare si pufoasa, cu o imensa dorinta de a ma pierde in ea.

     "Gata!" mi-am spus hotarata. Ma ridic in picioare si cu ochii abia deschisi, imi "croiesc" drum spre bucatarie sa-mi iau un pahar cu apa, avand grija sa nu ma lovesc de usi, pereti sau orice alt obiect imi iese in cale.

     Fac dus, ma imbrac. E 7.35: obisnuita "criza" de timp, din fiecare dimineata. Putin dermatograf la ochi, dupa care imi pun caietul in geanta (spun "caietul", deoarece am unul universal) si in sfarsit, plec.

     Ajung in statie (sunt in intarziere), troleul tocmai a plecat, iar altul nu se iveste in capatul strazii. Ma prefac ca-s linistita; astept. Vine alt troleu (TRANSPORT ELEVI). Culmea: e plin de batrani. :| Eh.. m-am obisnuit. Caut un loc sa stau jos; bineinteles ca nu gasesc.

     Singurul lucru care imi mai distrage atentia de la vesnicele zgomote ale mediului urban, este acea "cutiutza", pe care am umplut-o cu muzica. Volumul este dat la maxim.

     In sfarsit, pasii ma indreapta spre liceu. Ajung la poarta. Daca-l prind intr-o stare buna, profesorul de serviciu ma lasa sa intru in scoala fara probleme. Daca nu, ori ma pune sa fac stanga-mprejur (sa merg dupa tinuta), ori imi tine o morala de zile mari, dupa care, cu greu, ma lasa sa intru.

     Urc scarile spre clasa. Deja aud toata zarva. Urmeaza saluturile "neatza", "sers" sau...deloc, acestea fiind urmate de aceleasi intrebari, deja cunoscute de fiecare: "Ti-ai facut tema la mate?"; "Ai invatat poezia la romana?"; "Am avut ceva la engleza?".

     Cumva, cumva, cu o "viteza" foarte inceata, calvarul celor 7 ore a trecut (e drept ca a fost indulcit putin de noi, cu un chiul in parc de la ora de desen – ne seaca –, dar asta e...)

     Acum, insa, urmeaza un nou drum stresant spre casa, prin praful si aglomeratia de zi cu zi a orelor de varf din Cluj. Ajunsa acasa, imi dau seama ca  nu am avut o zi prea buna, deci si cheful meu e undeva aproape de 0. Ma pun sa dorm cateva ore, iar cand ma trezesc, am sa vad in ce stare va fi cheful meu de a invata pentru ziua urmatoare.

(...)

     Dupa cum ma gandeam: nu voi face nimic pentru maine. Pornesc mess-ul si incep interminabilele conversatii. Observ ca e 1 noaptea. Ctrl+D si merg sa dorm. Dimineata, cand alarma va suna din nou... o iau de la capat, cu gandul ca, poate, azi va fi MAI BINE...